luni, 8 februarie 2010

Ce reprezintă anestezia?



Ce reprezintă anestezia?

Anestezia reprezintă pierderea totală a simţirii sau a senzaţiei. Aceasta este în principal asociată cu pierderea senzaţiilor dureroase, ceea ce permite efectuarea intervenţiilor chirurgicale sau a procedurilor de diagnostic fără a cauza durere. Există tipuri diferite de anestezie. Anestezia locală este responsabilă de lipsa de sensibilitate la durere sau de lipsa de senzaţie într-o anumită regiune. Anestezia generală determină o stare de inconştienţă totală şi relaxarea întregului corp, precum şi pierderea senzaţiei dureroase.

Care sunt indicaţiile pentru efectuarea anesteziei?

În medicina veterinară, în multe situaţii se necesită anestezierea pacientului. Orice tip de intervenţie chirurgicală sau operaţiune invazivă este efectuată sub anestezie generală. Aceste sunt reprezentate de intervenţiile chirurgicale abdominale, ortopedice, pe torace şi castrările. Profilaxia dentară necesită relaxarea completă, aşa că anestezia generală este indicată. Anestezia locală este cel mai adesea utilizată atunci când se tratează laceraţiile mici de piele. Ţesutul din jurul laceraţiei este anesteziat astfel încât suturile să poată fi puse fără să se provoace durere. Anestezicul local poate fi, de asemenea, utilizat pentru extirparea micilor leziuni sau a formaţiunilor cutanate.

Ce examene sau teste anteoperatorii sunt necesare înainte de anestezie?

Înainte ca anestezia generală să fie efectuată la orice pacient, o examinare fizică completă este necesară. Medicul veterinar ascultă inima şi pulmonii pentru a detecta orice murmur (zgomot), sunet cardiac anormal sau sunet pulmonar anormal. În cazul în care orice sunet anormal este auzit, radiografiile toracice sunt efectuate. Acestea sunt utile pentru a stabili dacă există orice modificare a mărimii inimii sau a ţesutului pulmonar. Abdomenul este palpat pentru a detecta orice anormalitate sau durerea. Radiografiile abdominale sau ecografia abdominală ajută la diagnosticarea oricărei anomalii detectate în timpul palpării.

În afară de examinarea fizică, analiza sângelui este adesea efectuată. O hemogramă completă examinează celulele roşii şi albe ale sângelui în ceea ce privesc anormalităţile. O analiză biochimică examinează enzimele hepatice, valorile renale şi electroliţii.

În cazul în care pacientul prezintă orice anormalitate sesizată la aceste teste de diagnostic, sunt luate măsuri pentru a stabiliza pacientul înainte de a fi anesteziat. De asemenea, medicamentele care sunt alese pentru a induce anestezia vor fi acelea care sunt cele mai potrivite pentru pacient şi boala sau problema lui.

Înainte de anestezia locală, o examinarea fizică trebuie să fie efectuată. Analiza sângelui nu este de obicei necesară înainte de anestezia locală, cu excepţia cazului în care au fost detectate modificări semnificative în timpul examinării fizice.

Ce tipuri de medicamente sunt necesare pentru anestezie?

Medicamentele sunt administrate pentru a induce atât anestezia generală, cât şi pe cea locală. Ca şi în medicina umană, câinii şi pisicile supuşi anesteziei generale primesc o medicaţie preanestezică pentru a reduce anxietatea şi pentru a le relaxa întreg organismul. Un analgezic (medicament împotriva durerii), de obicei, face parte din protocolul preanestezic. Medicaţia preanestezică, de asemenea, permite introducerea mai uşoară a unui cateter intravenos pentru inducerea anesteziei. Un anestezic cu durată scurtă de acțiune, administrat intravenos (agent de inducție) are ca scop inducerea stării de inconștiență pentru a se putea introduce un tub endotraheal (tub de respirație) în trahee. Acest tub permite utilizarea anestezicului inhalator (gaz) pe durata procedurii.

În cazul anesteziei locale, medicamentele sunt injectate în zona imediat apropiată celei în care se execută operația sau sutura.

Cât timp durează efectuarea (instalarea) anesteziei?

În cazul anesteziei generale, agenții preanestezici sunt administrați cu 45 minute – o oră înainte de inducerea anesteziei. Inducerea anesteziei este, de obicei, destul de rapidă, adesea, aceasta realizându-se în mai puțin de un minut. Durata anesteziei generale depinde de procedură și de tipul de anestezic utilizat. În cazul în care este utilizat un anestezic gazos, durata anesteziei poate fi controlată prin reglarea concentrației de anestezic administrat pacientului. De exemplu, intervenția chirurgicală de sterilizare, de regulă, durează mai puțin de oră. Procedurile mai complicate iau mai mult timp pentru a fi finalizate. Remedierea fracturilor și protezările totale de șold pot dura câteva ore. După ce procedura este finalizată, anestezicul inhalator este întrerupt și pacientul începe să respire oxigen. Animăluțele de companie, în mod tipic, încep să-și recapete starea de conștiență în aproximativ 10-30 de minute. Pacientul, de obicei, rămâne năuc și nesigur pe picioare timp de încă câteva ore.

Anestezicul local își face efectul în câteva secunde după administrare și, în general, durează 15-30 de minute.

Care sunt riscurile şi complicaţiile anesteziei?

Anestezia nu este niciodată lipsită de riscuri. Examinarea și testele de diagnostic efectuate anterior anesteziei ajută la reducerea riscurilor asociate acesteia prin descoperirea problemelor latente. Orice pacient poate avea reacții adverse (reacție alergică) la medicamente, incluzând și anestezicele.

Complicațiile care apar sub anestezia generală sunt apneea (lipsa respirației), bradicardia (frecvență cardiacă – bătăile inimii – redusă), hipotensiunea (tensiune arterială scăzută), pierderile de sânge și uneori, stopul cardiac. Pentru a împiedica apariția acestor complicații, pacientul este monitorizat continuu.

Există puține complicații asociate anestezicelor locale, cea mai comună complicație fiind reacția alergică.

În ce constă îngrijirea postoperatorie tipică în cazul anesteziei?

Îngrijirea postoperatorie după anestezia generală are ca scop revenirea pacientului la starea normală. Majoritatea pacienților sunt hipotermici (li se diminuă temperatura corporală), astfel că o sursă de căldură (pernă electrică, masă încălzită, pungile cu gel exoterm) trebuie să fie pusă la dispoziția pacientului până în momentul în care acesta își poate menține în mod autonom temperatura corporală. Controlul durerii este, de asemenea, o procedură standard în cadrul îngrijirii postoperatorii. Unele operațiuni vor provoca postoperator durere, așa că medicația specifică este utilizată pentru a crea o stare de confort pacientului. De asemenea, asistența generală este asigurată având scopul de a menține pacientul curat și liniștit.

Îngrijirea postoperatorie după anestezia locală este minimă. În cazul în care o cantitate semnificativă de anestezic a fost administrată într-un singur picior, animăluțul poate șchiopăta pentru o perioadă scurtă de timp. Majoritatea animăluțelor revin la starea normală în termen de 30 minute după administrarea anestezicului local.

Cât timp durează spitalizarea după anestezie?

Durata şederii în spital după anestezia generală depide de tipul intervenţiei efectuate. Procedurile stomatologice, de regulă, nu necesită spitalizarea peste noapte. Procedurile mult mai invazive, cum ar fi îndepărtarea unui corp străin de la nivel intestinal sau remedierea unei fracturi, de regulă, necesită spitalizarea timp de una până la mai multe zile.

Animăluţele cărora li s-a administrat un anestezic local, rareori rămân în spital.

2 comentarii:

  1. Am.un pisicut de 7 ani ,a suferit o interventie chirurgicala ( castrarea) cand avea 1 an ,acum are o problema la ureche si trebuie operat.as dori sa va intreb exista riscul sa moara daca i se face iar anestezie totala?! .va multumesc anticipat

    RăspundețiȘtergere