URETROSTOMA PERINEALĂ LA PISICI

Generalități

Uretrostoma perineală reprezintă intervenția chirurgicală care este efectuată pentru a crea un nou orificiu al uretrei­ (canalul care transportă urina de la nivelul vezicii urinare la exterior) în zona perineală (zona situată între scrot și anus). Această operație este cel mai frecvent efectuată la motanii care suferă de boala tractului urinar inferior (sindromul urologic felin) și pentru a evita o obstrucție a uretrei la nivelul penisului, prin șuntarea uretrei cu un diametru mai mic de la nivelul penisului și deschidere uretrei cu un diametru mai mare din zona pelvină. Uretra este o structură tubulară care se întinde de la nivelul vezicii urinare la exteriorul corpului. La pisica de sex femel, uretra este mai scurtă și mai mare în diametru. La motan, uretra, și în special porțiunea care este situată în interiorul penisului, este destul de îngustă. Ca urmare, aceasta poate fi blocată/obturată cu ușurință de pietre urinare, o combinație de cristale și mucus care formează un „dop”, cheaguri de sânge sau de-o tumoră. De asemenea, această operație este indicată în cazurile în care există traumatisme ale penisului sau ale porțiunii inferioare/terminale a uretrei.

Majoritatea pisicilor afectate de sindromul urologic felin sunt motani castrați, cu vârsta cuprinsă între 2 și 6 ani, sedentari și supraponderali. Aceștia produc și elimină nisip și dopuri de detritusuri (resturi de țesuturi descuamate) în urină, astfel încât există, în permanență, posibilitatea de a se produce obstruarea evacuării urinei la nivelul uretrei. În prezent, nu este cunoscută cauza exactă a sindromului urologic felin, dar pisicile care suferă de această afecțiune sunt predispuse la obstrucție uretrală. De asemenea, un animăluț care suferă traumatisme ale uretrei, fie printr-o lacerație cauzată de un os penian rupt, prin lezarea directă a penisului sau ca urmare a unui sondaj/cateterism traumatizant al uretrei, poate avea nevoie de o uretrostomă perineală.

În concluzie, indicațiile pentru uretrostoma perineală sunt reprezentate de:

·         Obstrucția uretrală cronică, consecința sindromului urologic felin

·         Obstrucția datorată pietrelor tractului urinar

·         Distrugerea uretrei ca urmare a unui traumatism sau în urma cateterismului uretral.

La pisicile care prezintă obstrucții uretrale datorate sindromului urologic felin, în primul rând va trebui să li se permeabilizeze (să fie înlăturată obstrucția) uretra prin intermediul unui sondaj uretral. Această manoperă poate fi dificilă și poate avea drept urmare lezarea sau chiar ruperea uretrei. Dacă uretra este distrusă sau în cazul în care sonda/cateterul nu poate fi introdus pentru a restabili scurgerea urinei, există toate șansele să fie necesară o uretrostomă perineală. În orice caz, înainte de a purcede la efectuarea uretrostomei se recomandă evacuarea urinei reținute, dacă nu prin sondaj uretral, atunci prin efectuarea cistocentezei (puncționarea vezicii urinare cu ajutorul ghidajului ecografic și extragerea urinei).

Diagnosticul

Medicul dvs. veterinar vă va pune mai multe întrebări pentru a-și forma un istoric complet privind evoluția problemei. Iată câteva dintre aceste posibile întrebări:

·         Cum este pofta de mâncare a animăluțului dvs. de companie?

·         Animăluțul dvs. de companie este activ?

·         Care este atitudinea/comportamentul animăluțului dvs. de companie?

·         Acesta a urinat normal?

·         Ați sesizat vreo dificultate de a urina?

·         Ați sesizat prezența sângelui în urina animăluțului dvs.?

·         De cât timp durează problema?

De asemenea, medicul dvs. veterinar vă va examina în totalitate animăluțul de companie, incluzând verificarea temperaturii corporale (pentru a depista dacă animăluțul dvs. este febril) și ascultarea inimii și a pulmonilor. În cadrul examinării generale, medicul dvs. veterinar va palpa (pipăi) abdomenul animăluțului dvs. pentru a verifica dacă acesta are vezica urinară mărită, dacă există vreun eventual lichid în exces în abdomen sau dacă animăluțul dvs. manifestă vreo eventuală durere la atingerea/palparea abdomenului. Animăluțele care nu pot urina datorită unei uretre obstrucționate pot avea o stare foarte proastă și pot necesita tratament de urgență. Acesta ar putea include administrarea intravenoasă de lichide perfuzabile și sondajul uretral de urgență sau punerea în practică a altor metode de eliberare a pacientului de urina în exces.

Testele

·         Testele de sânge și de urină sunt necesare pentru depistarea eventualelor dezechilibre/tulburări ale electroliților, semnelor de insuficiență renală sau de infecție a tractului urinar. De asemenea, aceste teste vor identifica eventualele modificări/neregularități în funcția rinichilor și/sau a ficatului, aspecte deosebit de importante de știut, mai ales dacă animăluțul dvs. de companie va avea nevoie de anestezie generală și intervenție chirurgicală. NOTĂ!!! Animăluțele care nu pot urina pot prezenta anomalii severe în ceea ce privesc valorile parametrilor renali și a nivelurilor de electroliți, necesitând instituirea terapiei intravenoase cu lichide și monitorizarea inimii în ceea ce privesc aritmiile (ritmurile cardiace anormale).

·         Radiografiile care interesează abdomenului pot fi efectuate pentru a verifica existența eventualelor pietre în vezica urinară, uretră sau alte părți ale tractului urinar, care ar putea provoca obstrucția. De asemenea, acestea sunt necesare în cazul animăluțelor care au fost implicate într-un eveniment traumatizant pentru a se depista dacă există leziuni ale coastelor, diafragmului și pulmonilor.

·         O ecografie abdominală se dovedește întotdeauna utilă în identificarea pietrelor și a altor probleme de la nivelul vezicii urinare sau a restului componentelor tractului urinar. De asemenea, odată cu identificarea eventualelor pietre de la nivelul aparatului urinar, ecografia abdominală poate evalua și depista eventualele probleme ale celorlalte organe din cavitatea abdominală.

Tratamentul

Dacă uretra este obstruată (blocată) și animăluțul dvs. de companie nu poate urina, starea de sănătate a acestuia se poate deprecia rapid și, în consecință, va avea nevoie de stabilizarea de urgență. Protocolul de stabilizare poate include administrarea intravenoasă a lichidelor perfuzabile, monitorizarea inimii și cateterismul/sondajul uretral de urgență pentru a îndepărta obstrucția.

Pentru a se putea introduce sonda urinară, multe pisici trebuie să fie tranchilizate sau anesteziate. În cazul în care obstrucția nu poate fi remediată, respectiv, pisica nu poate fi sondată și nici nu este stabilă pentru a suporta anestezia și intervenția chirurgicală de lungă durată, va trebui să se facă uz de metodele de urgență de drenare a vezicii urinare și/sau eliminare a excesului de metaboliți din sânge. Astfel, un cateter de dializă peritoneală poate fi introdus în cavitatea abdominală (NOTĂ!!! Prin acest cateter se introduc lichide pentru a dilua și îndepărta metaboliții din sânge, care s-au acumulat ca urmare a obstrucției uretrale) sau un tub-cistostomie (procedeu cunoscut ca cistocenteză) poate fi introdus în vezica urinară pentru a permite evacuarea urinei și/sau stabilizarea dezechilibrelor electrolitice.

Odată ce pacientul este stabil, uretrostoma perineală poate fi efectuată. În timpul operației de uretrostomă perineală, penisul și scrotul (și testiculele dacă motanul nu a fost încă castrat) sunt îndepărtate și uretra pelvină cu diametrul mai mare, respectiv, mucoasa acesteia este deschisă și suturată de pielea din jur (în regiunea perineală), creându-se un nou orificiu permanent la nivelul uretrei, chiar sub anus.

După intervenția chirurgicală, în jurul gâtului pisicii va fi dispus un guler elizabetan pentru a o împiedica să-și lingă și traumatizeze noul orificiul uretral. Limba aspră și abrazivă a pisicii poate distruge țesuturile aflate în curs de vindecare/cicatrizare. Animăluțul dvs. de companie va trebui să fie monitorizat și tratat în ceea ce privesc durerea și orice alte modificări depistate la analizele de sânge. Acest lucru poate implica administrarea intravenoasă a lichidelor perfuzabile și poate necesita câteva zile de internare.

În cazul în care au fost îndepărtate pietre, acestea vor fi trimise la laborator pentru analiză pentru a se depista din ce tip de minerale sunt formate. Pentru a preveni reapariția acestora, s-ar putea să fie necesară schimbarea dietei sau a regimului alimentar.

De asemenea, antibioticele se pot dovedi utile, mai ales dacă a existat o infecție concurentă a tractului urinar.

După circa 10-14 zile de la intervenția chirurgicală, va trebui să vă prezentați cu pisica dvs. la medicul veterinar pentru a-i fi scoase firele de la nivelul uretrostomei. Trebuie menționat faptul că, nu de puține ori, aceste fire sau copci vor putea fi scoase numai după sedarea pacientului. Scoaterea firelor din această zonă sensibilă provoacă un oarecare disconfort și dacă pisica se mișcă brusc în timpul îndepărtării suturii, noul orificiu uretral poate fi lezat.

În cazul în care uretrostoma nu se vindecă în mod corespunzător sau este lezată, aceasta se poate cicatriza sau se închide complet sau defectuos. Această situație poartă denumirea de „strictură” și necesită o operație suplimentară pentru redeschiderea uretrei.

Prognosticul Pisicii cu Uretrostomă Perineală

O pisică care are uretrostomă perineală poate prezenta un risc mai mai mare de a dezvolta infecții ale tractului urinar și va trebui să fie monitorizată îndeaproape. Mulți medici veterinari recomandă ca o urocultură să fie efectuată trimestrial pentru a depista dacă pacienții lor cu uretrostomă ar putea prezenta o infecție asimptomatică (fără să manifeste semne clinice). Pisica poate dezvolta în continuare sindromul urologic felin și pietre la nivelul vezicii urinare, chiar dacă intervenția chirurgicală a fost reușită, deși este mai puțin probabil ca aceasta să se mai blocheze din nou, consecutiv efectuării uretrostomei. De asemenea, unele pisici care au fost operate pot dezvolta o strictură (formarea unui țesut cicatriceal care îngustează uretra). Aceste pisici sunt mai predispuse la blocaj urinar și o a doua operație se poate dovedi necesară.

Îngrijirea la Domiciliu

Urmați îndeaproape instrucțiunile medicului dvs. veterinar privind îngrijirea postoperatorie pentru a obține cele mai bune rezultate.

Pacientul va trebui să poarte un guler elizabetan pentru a-l împiedica să-și lingă și traumatiza noul orificiu uretral pe toată durată vindecării acestuia. Lezarea noului orificiu ar putea provoca cicatrizarea și închiderea acestuia, necesitând o intervenție chirurgicală ulterioară pentru redeschiderea acestuia.

Până la scoaterea firelor, pisica va trebui să aibă în litiera sa bucăți de ziar sau de prosop de hârtie sau pelete de ziar/hârtie în locul nisipurilor igienice obișnuite pentru a se putea monitoriza aspectul urinei și pentru a preveni conglomerarea cristalelor de bentonită sau silicați la nivelul noului orificiu uretral.

Îngrijirea în Continuare

Tratamentul optim al animăluțului dvs. de companie se bazează pe asocierea îngrijirii oferite de dumneavoastră la domiciliu cu cea oferită de personalul medical veterinar de specialitate. Perioada imediat următoare intervenției chirurgicale poate fi critică, mai ales dacă starea de sănătate a animăluțului dvs. nu se îmbunătățește rapid.

·         Administrați-i animăluțului dvs. toate medicamentele prescrise întocmai cum v-au fost recomandate. Avertizați-vă medicul veterinar dacă întâmpinați probleme în ceea ce privește tratarea animăluțului dvs.

·         Urmați îndeaproape instrucțiunile medicului dvs. veterinar în ceea ce privește îngrijirea postoperatorie, inclusiv restricționarea activității fizice timp de 1-2 săptămâni. Acest lucru îi permite inciziei să se vindece.

·         Contactați-vă imediat medicul veterinar dacă animăluțul dvs. întâmpină dificultăți la urinare.